Pe drumul dintre parc si casa i-am povestit lui Cristi despre incalzirea globala, cauze ("Dar de ce e Pamantul bolnavior?!?"), ce ar trebui facut sa evitam una, alta, ca o sa stingem lumina etc. A fost incantat de idee, desi el gasise o alta solutie pentru problema asta: "O sa iau o racheta si o sa fuuuug pe alta planeta!!!". Pe una mai sanatoasa probabil, deh... I-am explicat ca nu e asa simplu, noi avem nevoie de oxigen si-n plus nu asta e atitudinea corecta, in fine...
Vine momentul stingerii luminii. Eu pregatisem lumanari, parfumate chiar :), totul ok. Cristi astepta cu interes, tati adormise (!), dar Radu a fost total impotriva! Proteste, scandal, tipete, tras scaunel sa aprinda lumina, fund de pamant, tot tacamul. Auzise si el povestea de pe drum, dar e clar ca-l lasase cat se poate de rece, lucru deloc de mirare la 2 ani si 7 luni. :-)
Atunci mi-a venit ideea salvatoare: felinarul!!! Si uite-asa, vreo jumatate de ora din "Ora Pamantului" am petrecut-o explorand prin casa, pentru ca a trebuit sa vedem tot (a fost musai sa aruncam o privire si in wc :D ) la lumina felinarului. Recunosc ca si mie mi-a placut, m-am simtit purtata inapoi in timp, in copilarie, cand mi s-a intamplat sa ma plimb cu un felinar in mana pe ulita unui sat de departe si era ca intr-o poveste. :) Desi e clar ca felinarul e mai ineficient decat o lanterna cand vine vorba de luminatul drumului sau de cautarea unui obiect pierdut pe sub pat (don't ask!), imi place muuult mai mult lumina nesigura si jucausa a felinarului decat cea clara si precisa a lanternei. Evident ca asta nu m-a impiedicat sa ma bucur ca un copil cand am constatat ca am lanterna la mobil. :D
...Dupa care i-am convins sa se culce. Aaaa, nu inainte sa suflam in lumanari, Cristi cu prea mult avant, asa ca acum au ramas urme de ceara rosie pe pervaz. :-)
sursa foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu